In Blog

Eram la inceputul carierei mele in training.

Pentru a ma ajuta, unul dintre colegii cu mai multa experienta a venit sa supervizeze o sesiune. Nu imi mai amintesc mare lucru despre subiectele abordate…, dar intalnirea de dupa cu Mihai, colegul meu, nu o voi uita niciodata. Este o intamplare reala, asa ca mai departe veti parcurge povestea prin prisma emotiilor mele.

Sunt sigur ca prin ochii lui lucrurile s-au desfasurat diferit. Sunt deschis acum sa stiu ca in realitate lucrurile nu au stat chiar asa.😊

Atunci, de mult, ne-am asezat la masa dupa ce au plecat cursantii si mi-a spus simplu: „uite, aici ai feedback-ul meu”. Mi-a intins un teanc de foi scrise mic si ordonat. Vreo 20 de pagini. Dupa care a tacut.

20 de pagini, Doamne! M-au inecat emotiile si, odata ajuns singur in camera de hotel, le-am aruncat in cos fara a ma uita macar peste ele. Nu am putut sa citesc 20 de pagini cu lucruri pe care le-am gresit!

………

Au trecut 10 ani de atunci, perioada in care am livrat peste zece mii de ore de training.

Am ajuns si eu sa acumulez foarte multa experienta. Sunt Senior Consultant.

Recent, am participat ca lead intr-un proiect cu doua sute de manageri din sistemul bancar. Ironia sortii, proiectul era supervizat de Mihai, il stiti, cel cu douazeci de pagini.

In timpul uneia dintre sesiunii m-am uitat catre el.

Stiti ce facea? Exact,… scria de zor!

Mi s-a pus un nod in gat… am inceput sa ma balbai, sa ma emotionez, iar la finalul sesiunii am simtit ca as fi putut sa dau mai mult. Ma lasasem coplesit din nou de „isprava” din trecut.

Acum, in schimb, fiind educat in d’ale feedback-ului, m-am dus la final la Mihai si l-am intrebat direct: ce imi recomanzi ca as putea sa imbunatatesc?

El s-a uitat pe hartiile lui „nenorocite” si mi-a spus explicat doua aspecte de care eram constient. Le observase si el. Dupa care a tacut.

Eu, usor frustrat (mai mult pe mine), l-am intrebat totusi despre ce a notat toata ziua, eram curios sa imi spuna ce alte aspecte ar trebui sa mai iau in considerare.

– Nu mai am altceva – a spus

Eu, nesafisfacut, continui:

– Atunci ce ai tot scris acolo?

– .. sunt lucruile faine pe care le-ai facut si pe care vreau sa le preiau si eu in sesiunile mele.

Bam! Am simtit cum ma sufoc!

M-am gandit cu tristete cele douazeci de pagini din urma cu zece ani. Sa fi fost totusi printre ele si lucruri pozitive?! Cat am pierdut oare datorita fricii mele?

Dupa nenumarate discutii in jurul oferirii si primirii de feedback va propun sa ramaneti cu trei ganduri:

1.Asigurati-va ca subiectul vostru are disponibilitatea sa primeasca feedback. Am observat ca nivelul de oboseala este un factor major care influenteaza negativ calitatea procesului. In momentele incarcate de emotie, mie imi este dificil sa primesc vreun sfat in legatura cu ce am de imbunatatit.

2.Relatia si istoria dintre cei doi participanti la o sesiune de feedback seteaza scena. Daca sunteti intr-o pozitie de management si ati practicat zicala: „daca eu nu vin la tine…e de bine” sau „daca te sun…e clar ca ceva nu a mers bine”, nu va mirati de groaza pe care o inspirirati subordonatilor atunci cand pur si simplu va intreptati catre propriul birou trecand pe langa ei.

3.Abilitatea de a da oferi feedback este direct proportionala cu capacitatea de va opri din a raspunde cu aceeasi moneda atunci cand cineva va citica.

PS: Mihai, daca iti mai amintesti ce era scris in paginile acelea…as vrea mult sa aflu.

Iti multumesc mult pentru tot ajutorul tau din cei 12 ani de cand lucram impreuna.

 

– Tiberiu Budulea –